Așa cum vă spuneam în articolul de aici https://emanuelpopesiinvitati.com/2021/03/01/primul-proiect-in-aceasta-noua-formula/ de când cu noul podcast am inițiat și câteva proiecte de cărți audio, iar cel de față pe care doresc să vi-l prezint azi ar fi (nu neapărat în ordinea asta) cel de al treilea după audiobookul Luna la Brăila *definitivat și publicat la ITACA Publishing House) și cel legat de Overlorzi ( încă în lucru https://emanuelpopesiinvitati.com/2021/03/07/despre-proiectul-overlorzilor/ ) E vorba de placheta de poezie Voinicul în piele de javră publicată prin 2015 cred , prima din seria Inimă de javră, poate cea mai reușită dintre cele patru plachetele publicate de mine în această serie.
Și cum fiecare dintre noi este un răpitor deghizat nici eu nu puteam face excepție și văzând succesul audiobookului Luna la Brăila am profitat de talentul și bunăvoința aceleiași recitatoare talentate: Mirela Adriana Anghelache.
De-a lungul timpului m-am format ca un cercetător. Ca să devii cercetător îți trebuie multă răbdare, multă perseverență, curiozitate și timp. Eu cred că nu poți deveni cercetător într-un an, de exemplu, dar nici în zece, cercetător este o calitate, poate înnăscută, poate nu, dar pe care cu siguranță ți-o dezvolți cu grijă și consecvență în timp. Prin urmare, sunt cercetător nu prin vocație ci prin mult efort personal. Lucrez în cercetare într-un institut al Academiei Române de peste douăzeci de ani, în domeniul Geologiei și Geofizicii. Cea mai mare realizare a mea este obținerea unui premiu decernat de către Academia Română pentru un articol conceput și scris de un colectiv al institului nostru, colectiv din care am avut onoarea să fac parte. Premiul poartă numele lui Ștefan Hepites, și sunt cu atât mai mândră cu cât Ștefan Hepites, ilustru fizician, inginer și meteorolog, dar și părintele Seismologiei românești, este un fiu al Brăilei, oraș a cărui fiică îi sunt și eu. La vârsta maturității nu mi-a fost îndeajuns să sondez doar adâncimile Pământului, ci am vrut și pe cele ale psihicului uman. Desigur, în special, pe al meu. Așa că am mai absolvit o facultate și un master, obținând o specializare în Psihologie. De asemenea, am început o formare – care, de obicei, în psihoterapie, e de preferat să dureze de-a lungul întregii cariere – în Psihanaliza Legăturilor de Familie şi Grup, „Enriche Pichon”, pentru a fi cândva psihoterapeut calificat în psihanaliza de cuplu şi familie. În domeniul Psihologiei mă bucur de o altă realizare pe care o prețuiesc, și anume anii (cinci) de voluntariat la un pavilion din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie, Prof. Dr. Al. Obregia, din București. Acolo am întâlnit oameni curajoși, care, în ciuda celor mai grozave încercări ale vieții, au continuat să lucreze, să creeze. De exemplu, am legat o prietenie de suflet cu un scriitor. Era un scriitor de nișă, cu un tiraj redus al cărților, dar foarte apreciat de criticul Paul Cernat. Îmi plăcea să citesc cărțile lui, în majoritate inspirate din viața lui zbuciumată, pe care mi le dădea însoțite cu autografe admirative și glumețe la adresa mea – ne admiram reciproc pentru ceea ce făceam. Dar dincolo de orice determinare a lui, era un Om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Mi-aduc aminte de o zi, pe o bancă, în fața pavilionului spitalului, cum m-a ascultat cu tact, răbdare și compasiune atunci când îmi deplângeam o pierdere grea. Este cu atât mai adevărat că în tot timpul acelei acțiuni de voluntariat psihoterapeutic, rezultatele au fost benefice pentru noi toți. Fiecare dintre noi, psiholog sau pacient, intenționat sau nu, a fost doctor de suflet pentru celălalt. Apoi am avut ocazia să lucrez în domeniul editării de reviste. Cu ani în urmă, în calitate de membru titular al diviziei de Istoria Știintei – DIS/CRIFST, Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române, am fost propusă și promovată în funcția de secretar de redacție al revistei diviziei -,,Studii și comunicări/DIS’’- revistă pe care la ora actuală o administrez și într-o bază de date internațională – CEEOL. Personalități marcante ale acestui Comitet, printre care amintesc cu recunoștință pe secretarul CRIFST de atunci, precum și distinși academicieni, au avut încredere că pot face muncă de redacție în ciuda tuturor ezitărilor mele. Am învățat treptat, sub atenta și îngăduitoarea lor îndrumare, ce înseamnă aceasta muncă, într-un parcurs de iată, deja zece ani. De asemenea, prietenul meu foarte bun, Emanuel Pope, a crezut în mine, propunându-mi să țin rubrica de psihologie, pe care am numit-o ,,Pilula de psihologie’’, în cadrul site-ului cultural Cititor de proză -Republica Artelor (aproape 2 ani și jumătate), publicând eseuri psihologice, dar antrenând și membrii site-ului să scrie sau să comenteze pe teme psiho. Aici, în cadrul acestui site, am întâlnit oameni sufletiști, cultivați și talentați în ale scrisului, de la care am avut ce învăța. Cu unii dintre ei am legat prietenii trainice și dincolo de lumea virtuală – păstrăm legătura în lumea reală ori de câte ori timpul și locul ne permit. Inspirată de emulația literară de pe acest site, mi-am pus la încercare forțele și bruma de talent și în domeniul poeziei. Pot să enumăr câteva poeme, cum ar fi Nebunul de serviciu, Chitul, Paradis, La Amsterdam, publicate pe site-ul Cititor și păstrate la ora actuală într-o biblioteca virtuală, care au fost foarte bine receptate de public, dar și de câțiva specialiști, fie din domeniul criticii literare, fie din domeniul filologiei. Pe vremea codurilor roșii de pandemie, în singurătatea-mi, am redescoperit și renăscut plăcerea mea de a recita poezii și, astfel, tot la sugestia lui Emanuel, am reușit să-i recit un întreg volum de poezii, care s-a constituit în primul audiobook publicat la editura Itaca din Dublin – ,,Luna la Brăila’’. În curând, și alte audiobook-uri sunt pe cale de a fi editate și publicate. Încurajată de căldura cu care a fost receptată recitarea mea de către prieteni și cunoscuți, continui să trimit poezii recitate de mine pentru podcastul cultural al lui Emanuel. Mă mândresc deocamdată cu o suită de episoade de poezie: ep. 26. Mistrețul cu colți de argint, ep. 32. Elegii audio de la marginea lumii, 2021, ep. 35. Eminescu vs. Poe, ep. 42. Portrete de la psihoterapie, ep. 48. Poezie de Marin Sorescu, ep. 51. Mircea Ivănescu, ep. 68. Rainer Maria Rilke-Recviem pentru o prietenă. De fapt, gândindu-mă la acest CV cerut pentru un viitor proiect audio, mi-am dat seama că realizările mele profesionale se cuantifică mai degrabă în oamenii deosebiți pe care i-am întâlnit în diferite contexte: colegii, dar și prietenii, de la serviciu și din alte institute de cercetare, de la cercul de psihologie, din spitalul de boli nervoase, din cadrul unui comitet ,,scorțos’’ al Academiei sau unui site cultural, mai nou și un podcast, oameni care mi-au lăsat o impresie de durată și o amprentă benefică asupra personalității mele. Încurajările și antrenarea mea în diferite proiecte de către ei mi-au adus multe bucurii și îmi mențin entuziasmul preocupărilor pentru cele mai de suflet activități culturale.
aici câteva exemple spre aprecierea dvs:
iar aceasta ar fi introducerea:
Deci e vorba de o poezie ce vorbește de un timp al meu în care eram mult mai curat la suflet și la trup cum se spune și care prin această interpretare de excepție sper să prindă ceva ascultători în năvodul acesta de audiobook nou. Trebuie să mai adaug că am finalizat toate înregistrările necesare audiobookului și acum …ce mai aștept?… ei bine, mărturisesc că aștept oleacă de … editori care să mă dorească.
În urmă cu o lună și ceva am demarat încă un proiect aflat acum în perioada de colectare a fișierelor audio din partea celor ce vor interpreta cele 6 roluri din lucrarea ” Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte și a Chivotului de Aur” scrisă la două mâini împreună cu poeta Dorina Brândușa Landen. Cartea a apărut la editura Saga Publishing din Israel în anul 2018 mulțumită prietenului Adrian Grauenfels, o ediție trilingvă: engleză, suedeză și română. Traducerea în limba engleză find realizată de Daniela Bullas, iar traducerea în limba suedeză de aceeași Dorina Brândușa Landen.
DESPRE TEXT:
Este vorba în fapt de un poem epic în cinci părți scris, bănuiesc, în anul 2016 și inedit pentru literatura română (spun eu) e un amestec de mitologie, fantasy și scince fiction plin de acțiune!
Există și o poveste frumoasă în spatele scrierii acestui poem. Cum aminteam, poemul a fost scris de mine împreună cu Dorina Brândușa Landen, amândoi aflați atunci într-o stare fericită de creație (fără LSD 🙂 ) reușind în sistem online să-l finalizăm în numai patru zile până la faza de retuș. Cu alte cuvinte o minune care ni s-a întâmplat. Povestea a fost gândită inițial să evolueze într-o structură alcătuită din trei cărți de sine stătătoare, deci o trilogie cu aceleași personaje principale, dar pe parcurs ne-am oprit numai la această primă carte, deși există scris și un început firav din cealaltă parte ca o continuare. Poate finalizarea proiectului de față ne va motiva suficient ca să continuăm scrierea și chiar îmi doresc lucrul ăsta :). Bașca că totul se pretează în fapt unui desen animat, de aici și ideea de-a realiza deocamdată numai partea sonoră a povestirii. Poate cineva ne va auzi și ne va ajuta cu desene și animație!
Cartea publicată, cum se întâmplă întotdeauna în basme, a fost în final un rod al Prieteniei, ilustrațiile superbe ale cărții fiind realizate de Joni Stoian și dacă nu mă înșel partea de tehnoredactare a cărții de către Andrei Stoian.
1 povestitor– voce interpretată de Dorina Brândușa Landen.
1 chor ( în genul corurilor întâlnite în tragediile antice)- voce interpretată de duoul Liliana Chiriță și Cristina Grigore.
1 personaj numit Persona– voce interpretată de Mirela Adriana Anghelache.
1 personaj numit Overlorzii (întrunind sub o singură voce o frăție a acestora)- încă așteptăm materialul audio de la actor (scuze!)
1 alt personaj separat ca voce de ceilalți overlorzi, numit în poem ca Un Overlord– voce interpretată de actorul și omul de teatru Alexandru Cazan.
și personajul Uranus– voce interpretată de actorul și omul de teatru Ionuț Cucoară.
…și aici ca să-i cunoașteți mai bine:
Dorina Brândușa Landen
DORINA BRÂNDUŞA LANDÈN, s-a născut în 9 iunie 1958 în localitatea Şoimuş, judeţul Hunedoara, România. Din anul 1994 locuieşte în Suedia. Este membră a UZPR (Uniunea Ziariştilor Profesionişti România). Este redactor la Revista Itaca (Dublin – Irlanda), Revista Banchetul (România) şi la revista Vector AVV (revistă de arte vizuale şi cultură – România).
În anul 1980 debutează cu poezie în revista Transilvania. Înainte de 1989 publică sporadic în revistele Transilvania, Vatra, Luceafărul, România literară, Contemporanul, SLAST, Tribuna, Orizont. După 1989 publică în revistele Tribuna, Euphorion, Cronica, Ardealul literar, Vatra Veche, Luceafărul, Pro Saeculum, Lumină lină (New York), The Recusant (UK) Itaca (Irlanda), Banchetul, Porţile Nordului.
Publică traduceri din limba suedeză în română, din August Strindberg, Edith Södergran, Pär Lagerkvist, Dan Andersson, Tomas Tranströmer, Karin Boye, Gunnar Ekelöf. Obţine câteva premii literare pentru poezie şi proză, printre care: Marele premiu pentru poezie al Festivalului ”Lucian Blaga” şi Premiul Fundatiei Ion D. Sîrbu pentru poezie pentru volumul Judecata apei (Ed. DaniMar, 2012.)
CĂRȚI PUBLICATE:
Debutează editorial cu reportaj în volumul colectiv ”Călătorie spre izvoare, (Ed. Eminescu, 1986).
În anul 2010 publică volumul de poezie “Vânzătorul de imagini” la Ed. Călăuza,
Volumul de poezie “La nord de sufletele voastre”, 2011,Călăuza, Deva.
În anul 2012 publică al treilea volum de poezie “Judecata apei”, Editura DaniMar, Deva.
În anul 2012 îi apare culegerea de poezie în limba engleză”North of your souls”, editată de Ardiganbooks (UK) .
În anul 2015, volumul de poezie (ediţie bilingvă, română/engleză) Amurguri/Sunsets, în Colecţia 33, Ed. Călăuza, Deva, România si Ed. Destine Literare, Montreal, Canada.
În anul 2018 “Legenda Overlorzilor Timpului fără de Moarte şi a Chivotului de Aur”, în limba engleză, română si suedeză, Saga Publishing, autori Dorina Brânduşa Landén şi Emanuel Pope.
În anul 2019, volumul de poezie ”mitologia morţii moderne”, Editura Vinea. Coperta si 36 de ilustraţii realizate deJoni Stoian.
În anul 2020, volumul de poezie ”judecata apei” (reeditare), Editura Vinea.
În anul 2020, volumul de poezie în limba franceză”le jugement de l’eau” , Editura Vinea.
În anul 2020, volumul de poezie, ebook ”Amurguri/Sunsets” (reeditare), Itaca Publishing House, Dublin. Coperta si ilustraţii realizate de Cristina Sandor.
ANTOLOGII si colaboråri:
– Contemporary International Ex-libris Artists, Portugal, 2016.
– Jan Svensen, Malerier, Norge, 2016.
– Through Time, Through Space, Fabrizio Frosini & Poets Unite Worldwide, 2018.
– Spring Songs, Fabrizio Frosini & Poets Unite Worldwide, 2018.
– Row of Masks – în fiecare din noi prietene, România, 2020, proiect de Adrian Mondea.
– Le blues roumain, Anthologie imprévue de poésies roumaines, Éditions Unicité, 2020.
TRADUCERI:
– Traduce în limba suedeză volumul de poezie Biblisk tystnad (Tăcere biblică), Ed. Amanda Edit, 2012 al poetului kosovar Ramiz Kuqi (Norvegia).
– Traduce în limba suedeză culegerea de poezie a poetului Nexhat Rexha (Kosovo) ”Samtal med skuggorna” (Convorbire cu umbrele), Amanda Edit, 2012.
– Traduce în limba suedeză culegerea de poezie Under månen sover tiderna (Sub lună dorm timpurile), Hans Erik Förlag, Suedia, 2012 al poetului Lulzim Tafa (Kosovo)
– Traduce în limba suedeză volumul de poezie Den vita tiden (Timp alb) Hans Erik Förlag, Suedia, 2013 al poetului Dumitru Ichim (Canada)
– Traduce în limba suedeză volumul de poezie Hur meddelas en seger (Cum se anunţă o victorie)(Editura Tracus Arte, România, 2013) al scriitorului Horia Gârbea (România).
– Traduce în limba suedeză culegerea de poezie “Exodus”, (Editura BoD, Stockholm, Suedia, 2019) a poetului Emanuel Pope.
– În curs de aparitie la Editura Vinea traducerea în limba română a volumului de poezie Nopţi de somnambul în vremuri de veghe de August Strindberg.
Liliana Chiriță
I began to study pop singing at the age of 14 at The Popular School of Arts from Braila, Romania, and one year later I decided to go with classical singing, as I felt that it helped my vocal technique more. After finishing high school I got accepted to The National Theatre of Opera and Operetta from Galati, where I performed for 2 years both as a soloist and as a choir member. In 2002 I entered The National University of Arts “George Enescu” Iasi, from which I have obtained a Bachelors degree in Arts, Musical Interpretation (Singing Performance). During my university studies I sang in the choir of The Romanian National Opera Iasi. In 2007, I was on a tour in Italy with The National Theatre of Opera and Operetta Galati where we performed 2 well known operas of Verdi: Aida and Nabucco. I also sang in a jazz band for 3 years and we performed on some important staged in Bucharest and Braila.
After graduation I started teaching classical and pop singing at The High School of Arts in Braila for 14 years. As a teacher, I have won many awards with students at national and international competitions, some of them succeeding at music universities.
Cristina Grigore
Cristina Grigore was born in Brăila, a small town in Romania, and she began her musical studies at the age of 11, at the “Hariclea Darclee” High school of Arts from Braila. She studied the flute for 8 years as her main instrument, and the piano as her secondary, and after she graduated she entered the National University of Music Bucharest in 2013. She graduated after 4 years and she has a Bachelor’s degree in Flute Performance. She participated in flute master classes and workshops in Romania, and she performed on some important stages in Bucharest, Braila, Southampton and London. She finished her Master’s degree in Flute Performance with Distinction at the University of Southampton. She admires Jasmine Choi, Emmanuel Pahud, William Bennett, James Galway, Ian Anderson, Seiya Ueno. Cristina collaborates now with various musicians for different projects (chamber music recitals, weddings, master classes) and she teaches flute, piano and music theory in private.
Mirela Adriana Anghelache
De-a lungul timpului m-am format ca un cercetător. Ca să devii cercetător îți trebuie multă răbdare, multă perseverență, curiozitate și timp. Eu cred că nu poți deveni cercetător într-un an, de exemplu, dar nici în zece, cercetător este o calitate, poate înnăscută, poate nu, dar pe care cu siguranță ți-o dezvolți cu grijă și consecvență în timp. Prin urmare, sunt cercetător nu prin vocație ci prin mult efort personal. Lucrez în cercetare într-un institut al Academiei Române de peste douăzeci de ani, în domeniul Geologiei și Geofizicii. Cea mai mare realizare a mea este obținerea unui premiu decernat de către Academia Română pentru un articol conceput și scris de un colectiv al institului nostru, colectiv din care am avut onoarea să fac parte. Premiul poartă numele lui Ștefan Hepites, și sunt cu atât mai mândră cu cât Ștefan Hepites, ilustru fizician, inginer și meteorolog, dar și părintele Seismologiei românești, este un fiu al Brăilei, oraș a cărui fiică îi sunt și eu.
La vârsta maturității nu mi-a fost îndeajuns să sondez doar adâncimile Pământului, ci am vrut și pe cele ale psihicului uman. Desigur, în special, pe al meu. Așa că am mai absolvit o facultate și un master, obținând o specializare în Psihologie. De asemenea, am început o formare – care, de obicei, în psihoterapie, e de preferat să dureze de-a lungul întregii cariere – în Psihanaliza Legăturilor de Familie şi Grup, „Enriche Pichon”, pentru a fi cândva psihoterapeut calificat în psihanaliza de cuplu şi familie.
În domeniul Psihologiei mă bucur de o altă realizare pe care o prețuiesc, și anume anii (cinci) de voluntariat la un pavilion din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie, Prof. Dr. Al. Obregia, din București. Acolo am întâlnit oameni curajoși, care, în ciuda celor mai grozave încercări ale vieții, au continuat să lucreze, să creeze. De exemplu, am legat o prietenie de suflet cu un scriitor. Era un scriitor de nișă, cu un tiraj redus al cărților, dar foarte apreciat de criticul Paul Cernat. Îmi plăcea să citesc cărțile lui, în majoritate inspirate din viața lui zbuciumată, pe care mi le dădea însoțite cu autografe admirative și glumețe la adresa mea – ne admiram reciproc pentru ceea ce făceam. Dar dincolo de orice determinare a lui, era un Om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Mi-aduc aminte de o zi, pe o bancă, în fața pavilionului spitalului, cum m-a ascultat cu tact, răbdare și compasiune atunci când îmi deplângeam o pierdere grea.
Este cu atât mai adevărat că în tot timpul acelei acțiuni de voluntariat psihoterapeutic, rezultatele au fost benefice pentru noi toți. Fiecare dintre noi, psiholog sau pacient, intenționat sau nu, a fost doctor de suflet pentru celălalt.
Apoi am avut ocazia să lucrez în domeniul editării de reviste. Cu ani în urmă, în calitate de membru titular al diviziei de Istoria Știintei – DIS/CRIFST, Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române, am fost propusă și promovată în funcția de secretar de redacție al revistei diviziei -,,Studii și comunicări/DIS’’- revistă pe care la ora actuală o administrez și într-o bază de date internațională – CEEOL. Personalități marcante ale acestui Comitet, printre care amintesc cu recunoștință pe secretarul CRIFST de atunci, precum și distinși academicieni, au avut încredere că pot face muncă de redacție în ciuda tuturor ezitărilor mele. Am învățat treptat, sub atenta și îngăduitoarea lor îndrumare, ce înseamnă aceasta muncă, într-un parcurs de iată, deja zece ani.
De asemenea, prietenul meu foarte bun, Emanuel Pope, a crezut în mine, propunându-mi să țin rubrica de psihologie, pe care am numit-o ,,Pilula de psihologie’’, în cadrul site-ului cultural Cititor de proză -Republica Artelor (aproape 2 ani și jumătate), publicând eseuri psihologice, dar antrenând și membrii site-ului să scrie sau să comenteze pe teme psiho. Aici, în cadrul acestui site, am întâlnit oameni sufletiști, cultivați și talentați în ale scrisului, de la care am avut ce învăța. Cu unii dintre ei am legat prietenii trainice și dincolo de lumea virtuală – păstrăm legătura în lumea reală ori de câte ori timpul și locul ne permit.
Inspirată de emulația literară de pe acest site, mi-am pus la încercare forțele și bruma de talent și în domeniul poeziei. Pot să enumăr câteva poeme, cum ar fi Nebunul de serviciu, Chitul, Paradis, La Amsterdam, publicate pe site-ul Cititor și păstrate la ora actuală într-o biblioteca virtuală, care au fost foarte bine receptate de public, dar și de câțiva specialiști, fie din domeniul criticii literare, fie din domeniul filologiei.
Pe vremea codurilor roșii de pandemie, în singurătatea-mi, am redescoperit și renăscut plăcerea mea de a recita poezii și, astfel, tot la sugestia lui Emanuel, am reușit să-i recit un întreg volum de poezii, care s-a constituit în primul audiobook publicat la editura Itaca din Dublin – ,,Luna la Brăila’’. În curând, și alte audiobook-uri sunt pe cale de a fi editate și publicate. Încurajată de căldura cu care a fost receptată recitarea mea de către prieteni și cunoscuți, continui să trimit poezii recitate de mine pentru podcastul cultural al lui Emanuel. Mă mândresc deocamdată cu o suită de episoade de poezie: ep. 26. Mistrețul cu colți de argint, ep. 32. Elegii audio de la marginea lumii, 2021, ep. 35. Eminescu vs. Poe, ep. 42. Portrete de la psihoterapie, ep. 48. Poezie de Marin Sorescu, ep. 51. Mircea Ivănescu, ep. 68. Rainer Maria Rilke-Recviem pentru o prietenă.
De fapt, gândindu-mă la acest CV cerut pentru un viitor proiect audio, mi-am dat seama că realizările mele profesionale se cuantifică mai degrabă în oamenii deosebiți pe care i-am întâlnit în diferite contexte: colegii, dar și prietenii, de la serviciu și din alte institute de cercetare, de la cercul de psihologie, din spitalul de boli nervoase, din cadrul unui comitet ,,scorțos’’ al Academiei sau unui site cultural, mai nou și un podcast, oameni care mi-au lăsat o impresie de durată și o amprentă benefică asupra personalității mele. Încurajările și antrenarea mea în diferite proiecte de către ei mi-au adus multe bucurii și îmi mențin entuziasmul preocupărilor pentru cele mai de suflet activități culturale.
Alexandru Cazan
1977 absolvent Școala PopularĂ de ArtĂ Deva, secția Teatru-Regie Teatru. 1976 -2005 – actor și regie Grup teatral Juvenis, Casa de CulturĂ a municipiului Deva. 1983 – 1987 actor colaborator Teatrul I.D. Sarbu Petrosani. Actor colaborator Teatrul de Stat Arad, Teatrul Popular Buziaș, Teatrul Popular Rm. Vâlcea. În prezent realizator video- poezie pe You Tube.
Ionuț Cucoară
Îndrãzneala desãvârşirii ca funcționar dramatic, cu voia Domnului, s-a întâmplat în 1994. Clasa Dem. Rãdulescu- dascãl magistral cu vocație divinã. Tot ce ne-a spus la cursuri, exact aşa s-a ‘ntâmplat. Boulean fiind şi la vârsta aceea nu am fost la toate cursurile lui, crezându-mã deştept şi carismatic. Wrong path! Am fost privilegiat sã pot lucra în facultate cu regizori ca Tudor Mãrãscu, Nicolae Manolescu, Mihai Mãnuțiu, Cãtãlina Buzoianu. Prin prisma profesiei mele am avut onoarea sã colaborez cu Elisabeta Bostan, Francisc Ford Coppola, sã discut cu Peter Brook şi sã fac filozofie de şpriț cu Tim Roth şi Matt Damon într-un restaurant cochet din Piața Dorobanți care se numea „La belle epoqué”. Inspirând teatru prin Odeon, Bulandra, Nottara, Național, cãlãuzit fiind de harul lui George Constantin, Cozorici, Mircea Albulescu, Mariana Mihuț, Mãlãele, Iureş si marele Rebe ( a se înțelege Rebengiuc) etcetera etcetera ( a se înțelege cã mai erau şi alții) – Universul a hotãrât sã revin la mine la Piatra Neamț. Directorul de atunci, Nicolae Scarlat, s-a hotãrât sã mã distribuie în Leonce din Leonce şi Lena de Bückhner. Lena fiind jucatã de fosta mea colegã din facultate Afrodita Androne. Succesul a fost garantat. Dupã cinci spectacole la sediu publicul înțelegãtor de teatru se epuiza. Erau aduşi apoi la teatru cete de obrăznicuți care jucau prinsa şi abia puteau fi potoliți de plasatoare (femei cu suflet mare care iubesc actorii necondiționat). Cam asta era soarta unui spectacol în sfânta provincie.
Teatrul Casandra rămăsese în urmă ca o brumă de amintire. Acolo magia Thaliei a funcționat sub formă de basm, epicul nostru feeric fiind orchestrat de Dem. Rădulescu, Dinu Manolache, Sorina Creangă și Felicia Dalu. După ce am fost distribuit de Sorina Creangă într-un spectacol Cabaret care era de fapt un studiu de music-hall Dem Radulescu ne-a trimis pe toți din clasă către Cehov . În Trei Surori, spectacol cu care mi-am dat și licența, am jucat Tuzenbach. Nu m-am împăcat deloc, da’ deloc deloc cu Tuzenbach ăsta, era un caracter scris anume să mă enerveze și ca urmare eu să nu fiu bun de nica. Mi-ar fi plăcut să-l joc pe Cebutikin, dar eram prea tânăr și destul de necopt pentru un astfel de personaj. Regizorii de referință cu care am fost în rezonanță au fost Theodor Smeu Stermin și Alexandru Dabija. Cu Theo am lucrat un Sheakespeare , „Îmblânzirea scorpiei”- am jucat Baptista și atmosfera de lucru a fost extraordinară, nebunia frumoasă a spectacolului de teatru era practicată de Theo cu mult tact și generozitate. Apoi Dabija. El nu are decât o singura definiție: Meseriaș. „Orfanul Zhao”, „Jucăria de Vorbe”, „Mult zgomot pentru nimic”, „OO”, ” Cu dragostea nu-i de glumit” de Alfred de Musset, spectacole regizate de Sandu cu vocația artistului trimis de Univers ca să-i lumineze și pe proști. „Jucăria de vorbe” l-am jucat la Budapesta la Centrul Cultural Român .Textul a fost scris de Dabija după Tudor Argezi. O bijuterie ! Dacă aș fi Ministrul Educației aș introduce textul ăsta în programa de învățământ.
Modul în care s-a desfășurat acest prim proiect, acum finalizat, nu a fost hotărât nici de mine și nici măcăr de cea căreia îi datorăm succesul: Mirela Adriana Anghelache.
și o sa vă lămuriți singuri ascultând aici, pentru prima oară, povestea ADEVĂRATĂ a ceea ce s-a întâmplat prin mărturia sinceră și grațioasă a vocii interpretative:
Acum, de ce un audiobook? se poate răspunde și prin „de ce nu?”, dar mult mai sincer ar fi să recunosc că sunt, alături de alte milioane de persoane – și sunt convins de acest lucru, dovadă fiind nivelul de descărcări mereu în creștere înregistrat pe site-uri ca Audible ori pe All You can Book – fără leac înnebunit după genul asta de lectură. A încercat și mama când eram copil cu Amintirile lui Creangă, dar nu prea i-a mers înregistrând pe casete BASF redate apoi de primul meu radiocasetofon marca Casio ( introdus evident ilegal în țară de către vaporeni ca parte a micului trafic de graniță îngăduit de C.C). Cu plăcere abia pe la 37 de ani l-am citit pe marele creator de limbaj care a fost Creangă. Asta e! Dar mi-a plăcut în schimb să ascult pe vinyl Poveștile lui Păcală de la Electrecord, apoi alte și alte casete de la ei cu fel și fel de povestiri și autori, ca mai târziu să descoper teatrul radiofonic de a cărui bucurie nu m-am mai despărțit niciodată.
Deci pornind de la această dragoste am înfăptuit atât Frecvențadin anii trecuți, dar și podcastul de față, iar când Mirela mi-a trimis recitările ei dovedind talent și o inspirație matură nu aveam cum sa nu țip în sus de bucurie și imediat am pornit să prelucrez în micul meu studio audio materialul brut. Am lucrat cam 2 săptămâni cred și în final m-am prezentat cu audiobookul la porțile editurii Itaca Publishing House din Dublin, la bunul prieten Viorel Ploeșteanu ( pe care am uitat să-l felicit anul ăsta de ziua lui și se pare că m-a și tăiat de pe listă, of!). Și asta a fost. ACUM AUDIOBOOKUL E SPRE VÂNZARE PE SITE-UL EDITURII: http://itaca.ie/product-category/poezie/ și se numește (cum altfel) „Luna la Brăila„.
Și încă un lucru mai adaug și v-am spus povestea primului proiect audio în această nouă formulă: imaginați-vă că eram la vremea aceea, și eu și Mirela, doi adolescenți de nici 17 ani ce vorbeau numai și numai despre cărți, aproape că ne iubeam pe foilele lor și uite-ne azi reîntânindu-ne în minunea asta de audiobook, după mai bine de 35 de ani, ca să dăm semn și mărturie despre crezul și iubirea noastră de atunci. Apoi, fraților, ăsta nu e puțin lucru și trebuie sărbătorit și odată cu primăvara asta! Numai și numai flori!
Vinovații implicați: povestitorul, Emanuel Pope, un ticălos căutat pe mai multe continente ale poeziei pentru fapte greu de povestit și acceptat
și
Mirela Adriana Anghelache, ca să vedeți că Poeziei lumii nici măcar oamenii de știință nu-i pot face față și mereu îi cedează și ei,
și ei și ei
și numai Ei,
inima lor și sufletul.
Credeți deci și nu vă temeți!
WORK EXPERIENCE
10/2001–Present Scientific Researcher
Institute of Geodynamics of the Romanian Academy, Bucharest (Romania)
-activity of research in the Department of Solid Earth Dynamics
08/2012–Present Editorial Secretary
CRIFST (Romanian Committee for History and Philosophy of Science and Technology / Division of History of Science)
– voluntary activity of a editorial secretary for publishing the Studies and Communications journal
11/2012–03/2015 Manager of the online Psychology Group
Online Cultural Project (The Republic of Arts-Prose Reader), London (United Kingdom)
– voluntary activity of managing the online activity of the Psychology Group in the framewok of the cultural online project – Republica artelor – Cititor de proză (The Republic of Arts-Prose Reader)
10/ 2008–03/ 2015 Psychologist
Prof. Dr. Alexandru Obregia Psychiatry Hospital, Bucharest (Romania)
– volunteering at Prof. Dr. Alexandru Obregia Psychiatry Hospital as psychologist and art-therapist at Clinical Department VIII.
03/ 1998–/10/2001 Research – Assistant
Institute of Geodynamics of the Romanian Academy, Bucharest (Romania)
– activity of research in the framework of NRG-HIGH (Nonlinear Research on Geosystems and the Human Impact of Geodynamic Hazards ) and Electromagnetism and Dynamics of Lithosphere Department
Emanuel Pope și invitații... 