Despre un nou audiobook

Așa cum vă spuneam în articolul de aici https://emanuelpopesiinvitati.com/2021/03/01/primul-proiect-in-aceasta-noua-formula/ de când cu noul podcast am inițiat și câteva proiecte de cărți audio, iar cel de față pe care doresc să vi-l prezint azi ar fi (nu neapărat în ordinea asta) cel de al treilea după audiobookul Luna la Brăila *definitivat și publicat la ITACA Publishing House) și cel legat de Overlorzi ( încă în lucru https://emanuelpopesiinvitati.com/2021/03/07/despre-proiectul-overlorzilor/ ) E vorba de placheta de poezie Voinicul în piele de javră publicată prin 2015 cred , prima din seria Inimă de javră, poate cea mai reușită dintre cele patru plachetele publicate de mine în această serie.

Și cum fiecare dintre noi este un răpitor deghizat nici eu nu puteam face excepție și văzând succesul audiobookului Luna la Brăila am profitat de talentul și bunăvoința aceleiași recitatoare talentate: Mirela Adriana Anghelache.

De-a lungul timpului m-am format ca un cercetător. Ca să devii cercetător îți trebuie multă răbdare, multă perseverență, curiozitate și timp. Eu cred că nu poți deveni cercetător într-un an, de exemplu, dar nici în zece, cercetător este o calitate, poate înnăscută, poate nu, dar pe care cu siguranță ți-o dezvolți cu grijă și consecvență în timp. Prin urmare, sunt cercetător nu prin vocație ci prin mult efort personal. Lucrez în cercetare într-un institut al Academiei Române de peste douăzeci de ani, în domeniul Geologiei și Geofizicii. Cea mai mare realizare a mea este obținerea unui premiu decernat de către Academia Română pentru un articol conceput și scris de un colectiv al institului nostru, colectiv din care am avut onoarea să fac parte. Premiul poartă numele lui Ștefan Hepites, și sunt cu atât mai mândră cu cât Ștefan Hepites, ilustru fizician, inginer și meteorolog, dar și părintele Seismologiei românești, este un fiu al Brăilei, oraș a cărui fiică îi sunt și eu.
La vârsta maturității nu mi-a fost îndeajuns să sondez doar adâncimile Pământului, ci am vrut și pe cele ale psihicului uman. Desigur, în special, pe al meu. Așa că am mai absolvit o facultate și un master, obținând o specializare în Psihologie. De asemenea, am început o formare – care, de obicei, în psihoterapie, e de preferat să dureze de-a lungul întregii cariere – în Psihanaliza Legăturilor de Familie şi Grup, „Enriche Pichon”, pentru a fi cândva psihoterapeut calificat în psihanaliza de cuplu şi familie.
În domeniul Psihologiei mă bucur de o altă realizare pe care o prețuiesc, și anume anii (cinci) de voluntariat la un pavilion din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie, Prof. Dr. Al. Obregia, din București. Acolo am întâlnit oameni curajoși, care, în ciuda celor mai grozave încercări ale vieții, au continuat să lucreze, să creeze. De exemplu, am legat o prietenie de suflet cu un scriitor. Era un scriitor de nișă, cu un tiraj redus al cărților, dar foarte apreciat de criticul Paul Cernat. Îmi plăcea să citesc cărțile lui, în majoritate inspirate din viața lui zbuciumată, pe care mi le dădea însoțite cu autografe admirative și glumețe la adresa mea – ne admiram reciproc pentru ceea ce făceam. Dar dincolo de orice determinare a lui, era un Om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Mi-aduc aminte de o zi, pe o bancă, în fața pavilionului spitalului, cum m-a ascultat cu tact, răbdare și compasiune atunci când îmi deplângeam o pierdere grea.
Este cu atât mai adevărat că în tot timpul acelei acțiuni de voluntariat psihoterapeutic, rezultatele au fost benefice pentru noi toți. Fiecare dintre noi, psiholog sau pacient, intenționat sau nu, a fost doctor de suflet pentru celălalt.
Apoi am avut ocazia să lucrez în domeniul editării de reviste. Cu ani în urmă, în calitate de membru titular al diviziei de Istoria Știintei – DIS/CRIFST, Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române, am fost propusă și promovată în funcția de secretar de redacție al revistei diviziei -,,Studii și comunicări/DIS’’- revistă pe care la ora actuală o administrez și într-o bază de date internațională – CEEOL. Personalități marcante ale acestui Comitet, printre care amintesc cu recunoștință pe secretarul CRIFST de atunci, precum și distinși academicieni, au avut încredere că pot face muncă de redacție în ciuda tuturor ezitărilor mele. Am învățat treptat, sub atenta și îngăduitoarea lor îndrumare, ce înseamnă aceasta muncă, într-un parcurs de iată, deja zece ani.
De asemenea, prietenul meu foarte bun, Emanuel Pope, a crezut în mine, propunându-mi să țin rubrica de psihologie, pe care am numit-o ,,Pilula de psihologie’’, în cadrul site-ului cultural Cititor de proză -Republica Artelor (aproape 2 ani și jumătate), publicând eseuri psihologice, dar antrenând și membrii site-ului să scrie sau să comenteze pe teme psiho. Aici, în cadrul acestui site, am întâlnit oameni sufletiști, cultivați și talentați în ale scrisului, de la care am avut ce învăța. Cu unii dintre ei am legat prietenii trainice și dincolo de lumea virtuală – păstrăm legătura în lumea reală ori de câte ori timpul și locul ne permit.
Inspirată de emulația literară de pe acest site, mi-am pus la încercare forțele și bruma de talent și în domeniul poeziei. Pot să enumăr câteva poeme, cum ar fi Nebunul de serviciu, Chitul, Paradis, La Amsterdam, publicate pe site-ul Cititor și păstrate la ora actuală într-o biblioteca virtuală, care au fost foarte bine receptate de public, dar și de câțiva specialiști, fie din domeniul criticii literare, fie din domeniul filologiei.
Pe vremea codurilor roșii de pandemie, în singurătatea-mi, am redescoperit și renăscut plăcerea mea de a recita poezii și, astfel, tot la sugestia lui Emanuel, am reușit să-i recit un întreg volum de poezii, care s-a constituit în primul audiobook publicat la editura Itaca din Dublin – ,,Luna la Brăila’’. În curând, și alte audiobook-uri sunt pe cale de a fi editate și publicate. Încurajată de căldura cu care a fost receptată recitarea mea de către prieteni și cunoscuți, continui să trimit poezii recitate de mine pentru podcastul cultural al lui Emanuel. Mă mândresc deocamdată cu o suită de episoade de poezie: ep. 26. Mistrețul cu colți de argint, ep. 32. Elegii audio de la marginea lumii, 2021, ep. 35. Eminescu vs. Poe, ep. 42. Portrete de la psihoterapie, ep. 48. Poezie de Marin Sorescu, ep. 51. Mircea Ivănescu, ep. 68. Rainer Maria Rilke-Recviem pentru o prietenă.
De fapt, gândindu-mă la acest CV cerut pentru un viitor proiect audio, mi-am dat seama că realizările mele profesionale se cuantifică mai degrabă în oamenii deosebiți pe care i-am întâlnit în diferite contexte: colegii, dar și prietenii, de la serviciu și din alte institute de cercetare, de la cercul de psihologie, din spitalul de boli nervoase, din cadrul unui comitet ,,scorțos’’ al Academiei sau unui site cultural, mai nou și un podcast, oameni care mi-au lăsat o impresie de durată și o amprentă benefică asupra personalității mele. Încurajările și antrenarea mea în diferite proiecte de către ei mi-au adus multe bucurii și îmi mențin entuziasmul preocupărilor pentru cele mai de suflet activități culturale.

aici câteva exemple spre aprecierea dvs:

iar aceasta ar fi introducerea:

Deci e vorba de o poezie ce vorbește de un timp al meu în care eram mult mai curat la suflet și la trup cum se spune și care prin această interpretare de excepție sper să prindă ceva ascultători în năvodul acesta de audiobook nou. Trebuie să mai adaug că am finalizat toate înregistrările necesare audiobookului și acum …ce mai aștept?… ei bine, mărturisesc că aștept oleacă de … editori care să mă dorească.